fbpx

ENERGYNET - IRINA AMARINEI

 
ARTICOLE

Despre Minte, Trup & Suflet

bt_bb_section_bottom_section_coverage_image

Aruncă-te în vârtejul fricii

februarie 8, 2023by irina
Aruncă-te-în-vârtejul-fricii

Când eram copil aveam două vise care mă urmăreau mereu, erau vise lucide, le simțeam ca și cum totul era real. Unul era acela că zburam și era un sentiment de libertate, de fericire și liniște totală. În celălalt vis eram într-un lift care se ducea în sus, până la cer, cu o viteză foarte mare și când urma să cadă mă trezeam înspăimântată.

https://irinaamarinei.com/wp-content/uploads/2023/02/Arunca-te-in-vartejul-fricii-1.jpg

Am fost de foarte multe ori cu avionul și deodată, acum câțiva ani, am început să fac atacuri de panică și închideam mereu vizorul ferestrei de lângă scaun ca să nu văd nimic pe geam. Am încercat orice să scap de frica aceea. Bineînțeles că am scăpat de frica de a zbura cu avionul când am început meditațiile dar tot aveam o temere de înălțimi, de fapt de cădere. Așa că am spus gata! O să fac cel mai înspăimântător lucru – saltul cu parașuta din avion.

Nu am vrut să fac asta pentru adrenalină sau plăcere. Simțeam adrenalina doar gândindu-mă la asta, era de ajuns :), vroiam să fac asta să scap de fricile care nu mă lăsau să trăiesc liniștită și relaxată.

Am făcut programare a doua zi. Și cum Universul vrea să vadă dacă ești 100% convins, timp de 4 zile am făcut programare zi de zi pentru că apărea tot timpul ceva neprevăzut și mă împiedica să ajung. Și nu pentru că nu vroiam conștient. În timpul nopții mă trezeam de mai multe ori, eu care nu mă trezesc niciodată, dar corpul, subconștientul, se împotrivea. Până la urmă am spus – „trebuie să fac acest salt, cad, asta e, oricum nu voi mai ști :)”. Așa am ajuns a patra zi la programare. M-am urcat în avion, eram terorizată de zeci de gânduri și scenarii. Era un avion mic, cu o băncuță de lemn.

Avionul urca și iar urca, parcă nu se mai oprea din a se duce tot mai sus, tot mai vertical. Am ajuns la 4000 m. Nici nu mi-am dat seama când a venit momentul săriturii, nu știu când s-a întâmplat tot, doar atâta știu, că mintea mea era ca un gol total, nu reușeam să gândesc nici dacă vroiam și acele câteva secunde, până s-a deschis parașuta, mi s-au părut o eternitate.

Când s-a deschis parașuta am țipat! Am țipat cu o eliberare extraordinară. Mă simțeam atât de liberă, atât de minunat cum nu m-am simțit vreodată. Din acel moment mă simt foarte ușoară sufletește și relaxată.

Ce am învățat din acest eveniment este că dincolo de frică este minunăția, dincolo de frica ta cea mai mare este viața, libertatea. Fă ceea ce te înspăimântă și vei vedea cât de liber te vei simți și cât de minunată este viața. Știam că dincolo de comoditate este cu adevărat viața și am încercat mereu să mă depășesc, să ajung la un EU mai liber. Acest salt cu parașuta a fost, până acum, experiența cea mai înspăimântătoare și cea mai minunată pentru mine ca si depășirea limitelor. Îi mulțumesc instructorului meu pentru că a avut multă răbdare cu mine și mulțumesc Universului pentru această experiență.

Te îmbrățișez cu iubire!!!

Irina